De câţiva ani, biologii bănuiau că balenele ucigaşe sau orcile (Orcinus orca) nu formează o specie omogenă şi că există mai multe tipuri, care ar putea fi subspecii ori chiar specii distincte, în funcţie de cât de mari sunt diferenţele dintre ele.
Pe baza unor mici deosebiri în ceea ce priveşte aspectul şi comportamentul, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că există 4 tipuri de balene ucigaşe.
Cel mai rar este aşa-numitul tip D; aceste orci, care au un cap „umflat” şi pete albe mici în zona ochilor, au fost observate în libertate abia recent, la 50 de ani după ce fuseseră vazute pentru prima dată în fotografiile făcute cu ocazia unui naufragiu în masă, pe ţărmul Noii Zeelande.
Scheletul unei astfel de orci de tipul D, eşuate pe plajă 1955, este păstrat la Muzeul din Wellington, Noua Zeelandă.
Folosind metode moderne de analiză genetică, oamenii de ştiinţă au putut studia ADN-ul extras din oase.
Au ajuns astfel la concluzia că, într-adevăr, tipul D este o formă distinctă de orcă, fie o subspecie, fie chiar o specie. (Speciile sunt izolate reproductiv una de alta, adică nu se pot încrucişa cu uşurinţă între ele pentru a produce urmaşi viabili şi fertili; subspeciile sunt populaţii aflate în procesul de speciaţie, adică pe drumul spre diferenţierea în specii distincte, dar care nu au ajuns încă să fie complet izolate reproductiv una de alta.)
Studiul, ale cărui rezultate au fost publicate în jurnalul Polar Biology, sugerează că tipul D s-a desprins de celelalte tipuri de balene ucigaşe în urmă cu cca. 390.000 de ani, fiind astfel al doilea ca vechime dintre tipurile de orci.
Sursa: Live Science / Foto: Andrew Bishop